Homepage

Civiltà contadina significa guardare al futuro con la certezza di un passato forte, costituito da valori irrinunciabili e solidi..

                             NEWS!!

 

 

IL PRESIDENTE E LA COMMISSIONE DEL MUSEO DELLA CIVILTA’

DI OFFANENGO “MARIA VERGA BANDIRALI”

AUGURANO UN SERENO SANTO NATALE

 

 

                                                  MUSEO  DELLA  CIVILTĂ  CONTADINA

(ai suoi fondatori, ai suoi sostenitori, a tutti quelli che hanno creduto  nei valori e  nelle tradizioni dei nostri vecchi, a quelli che ancora si battono per tenere viva la memoria del nostro tempo. (Federica Longhi Pezzotti)

An funt a Via Tesini, pròpe ‘n Ciàiga Róta 

gh’è ‘n bèl Museo, pié da laùr vèc,

che cünta i témp da ‘na éta urmai pasàda,

ma che, pròpe per chèst, la và cüntàda.

Là i g’à mès déte i atrès dal laurà,

südur, fadighe dai témp che pòrta ‘ndré,

le storie dai nòst nóni, da töt cal trebülà

e da bagài a tròpe, a cór inànc  e ‘ndré.

Casìne spantegàde ‘ndal paìs

curtìi e stàle piene da bés’ciam,

quant da mangià ga n’éra giösto ‘n bris,

quand l’éra vès a sagra per ‘na fèta da salàm.

Quant le stagiù le gh’ìa amó la sò impurtansa,

la primaéra che desedàa i taré,

la tèra  aràda mes’ciàda àla suménsa

traciàde e apó traìs piéne da fé.

L’estàt che la sgiupàa da ùs e gióch,

fusadèi  nèc  e giuentü ‘nda l’éra,

al sul che sa scundìa póch a póch

le lüzaróle che ris’ciaràa la séra.

Dòpo l’aetön… i camp mès a pusà,

le piante che perdìa i sò culùr e i gióch

fasìne e sòche prunte da catà

per vìga  scòrte da lègna,  vizì al fóch.

Ültem l’invèrne…isé crüt e frèc,

e töc an dàle stàle per sculdàs an brìs,

setàc  sura i paiù o i melgasèc,

a cüntà sö pastòce có i fredèi  e  i amìs.

Pò ‘n dé rìa ‘l Prugrès!…e  töt al s’a cambiàt,

an munt che sa credìa dürà ‘n etèrne

a l’impruìza, o forse no, m’a ribaltàt,

cumè càle fiucàde che fiòca fóra invèrne.

E isé aràt, carèc, ras’c  e  restelìne,

sòi, panére, scüdèle e apó basgiòc,

credense, urinài, sàcui,  erpighìne

dé dòpo dé, iè sparìt dai nòst òc.

E ‘nsèma a lur, gh’è sparìt pò le casìne,

finìc i SanMartì  pèrs  an dai nebiù,

có i car cargàc da bagài e fasìne,

an lèc sgingiulét, dó cradéghe e ‘l cradigù.

Gh’è pö ‘l manzulàm e ‘l mergòt spantegàt

sö le ére isé grande che parìa dai stignatù,

i atrès dal laurà druàc fìnes a iér,

iè stàc mès a pusà, da sùra, an dai granér.

 

E gh’éra dalbù ‘l res’cio che ‘ndàa töt perdìt,

cumè cai laùr vèc che sèrf pròpe a… nigóta,

ma per fürtüna ‘n dé gh’è stàc ce s’a metìt

e i g’à tràc an pé ‘l Museo an Ciàiga Róta.

Adès an tòch da munt l’è là…che ‘l spèta,

e par che ‘l dize a töc che le raìs,

ì’è ‘mpó cumè a  ‘mparà  ‘na poesia bèla:

gh’è mìa nigóta o témp che i la scancèla.

LONGHI FEDERICA

                                                                                         

IL SITO E’ IN AGGIORNAMENTO

Le sezioni LINK UTILI e DOCUMENTI sono state aggiornate e sono pronte per la consultazione!